revendicare

revendicare
REVENDICÁRE, revendicări, s.f. Acţiunea de a revendica şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicaţie. – v. revendica.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REVENDICÁRE s. v. cerere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

revendicáre s. f., g.-d. art. revendicării; pl. revendicări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REVENDICÁRE s.f. Acţiunea de a revendica şi rezultatul ei; revendicaţie; (concr.) ceea ce se revendică. [< revendica].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

REVENDICÁRE s. f. acţiunea de a revendica; ceea ce se revendică; revendicaţie. (< revendica)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • revendicáre — s. f., g. d. art. revendicärii; pl. revendicäri …   Romanian orthography

  • pretenţie — PRETÉNŢIE, pretenţii, s.f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care şi l revendică cineva. 2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale şi cerinţa ca această convingere să fie împărtăşită şi de ceilalţi; (la pl.),… …   Dicționar Român

  • revendicaţie — REVENDICÁŢIE, revendicaţii, s.f. Revendicare. – Din fr. revendication. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  REVENDICÁŢIE s. v. cerere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  revendicáţie s. f. (sil. ţi e), art.… …   Dicționar Român

  • cerere — CÉRERE, cereri, s.f. Acţiunea de a (se) cere şi rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenţie, exigenţă; revendicare. 3. Căutare, cerinţă; cantitate de bunuri şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ♢ Cerere solvabilă = (în… …   Dicționar Român

  • petiţie — PETÍŢIE, petiţii, s.f. Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituţii, unei organizaţii, unei autorităţi, în care se formulează o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc. [var.: (înv.) petiţiúne s.f.] –… …   Dicționar Român

  • revendicativ — REVENDICATÍV, Ă, revendicativi, e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  revendicatív adj. m., pl.… …   Dicționar Român

  • legitim — LEGÍTIM, Ă, legitimi, e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ♢ Legitimă apărare = situaţie în care cineva comite un act de violenţă pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni… …   Dicționar Român

  • lozincă — LOZÍNCĂ, lozinci, s.f. Formulare concisă şi pregnantă a unei idei, destinată să reţină atenţia şi utilizată pentru propagandă politică, publicitate etc. ♦ Placardă, afiş etc. pe care se află o inscripţie cu un astfel de conţinut. – Din germ.… …   Dicționar Român

  • memoriu — MEMÓRIU, memorii, s.n. 1. Expunere scrisă, amănunţită şi documentată, asupra unei probleme, unei situaţii etc. ♢ Memoriu de titluri şi lucrări = listă în care sunt consemnate titlurile şi lucrările de specialitate ale unei persoane. Memoriu de… …   Dicționar Român

  • pretenderimă — PRETENDÉRIMĂ s. v. cerere, pretenţie, revendicare, revendicatie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”