revendicativ

revendicativ: REVENDICATÍV, -Ă, revendicativi, -e, adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit; care face o revendicare, care cuprinde o revendicare. – Din fr. revendicatif.

Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98

revendicatív adj. m., pl. revendicatívi; f. sg. revendicatívă, pl. revendicatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REVENDICATÍV revendicativă (revendicativi, revendicative) Care reven-dică; cu proprietatea de a revendica. /<fr. revendicatif

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REVENDICATÍV, -Ă adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit. [cf. fr. revendicatif].

Trimis de LauraGellner, 27.03.2007. Sursa: DN

REVENDICATÍV, -Ă adj. care revendică un bun, un drept cuvenit. (< fr. revendicatif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужна курсовая?

revendicatív — adj. m., pl. revendicatívi; f. sg. revendicatívã, pl. revendicatíve … Romanian orthography
cverulent — cverulént adj. m., pl. cverulénţi; f. sg. cveruléntă, pl. cverulénte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CVERULÉNT, Ă adj., s. m. f … Dicționar Român
mişcare — MIŞCÁRE, mişcări, s.f. Acţiunea de a (se) mişca şi rezultatul ei. 1. 1. Ieşire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziţiei; deplasare a unui obiect sau a unei fiinţe. ♢ Mişcare seismică = cutremur de pământ. Mişcări … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias