- reputaţie
- REPUTÁŢIE, reputaţii, s.f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [var.: (înv.) reputaţiúne s.f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98REPUTÁŢIE s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. autoritate. 5. faimă, nume, renume. (Se bucură de o proastă reputaţie.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereputáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. reputáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reputáţiei; pl. reputáţii, art. reputáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREPUTÁŢI//E reputaţiei f. 1) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă) pe care o manifestă publicul pentru o persoană sau pentru un lucru; faimă. ♢ Se bucură de reputaţie bună. 2) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; faimă; slavă; popularitate; renume. [G.-D. reputaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. réputation, lat. reputatio, reputaţieonisTrimis de siveco, 10.02.2009. Sursa: NODEXREPUTÁŢIE s.f. Părere publică (bună sau rea) despre cineva; nume. ♦ Faimă, renume. [gen. -iei, var. reputaţiune s.f. / cf. fr. réputation, lat. reputatio].Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DNREPUTÁŢIE s. f. părere publică (bună sau rea) despre cineva. ♢ faimă, renume. (< fr. réputation, lat. reputatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.