- faimă
- FÁIMĂ, faime, s.f. Renume, reputaţie (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neaşteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima).Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98FÁIMĂ s. 1. v. celebritate. 2. notorietate, prestigiu, renume, reputaţie, vază, (înv.) vâlvă. (Un medic de faimă.) 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefáimă s. f. (sil. fai-), g.-d. art. fáimei; pl. fáimeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFÁIM//Ă faimăe f. 1) Apreciere publică înaltă a unei persoane sau a unui lucru pentru calităţile deosebite; renume; slavă; reputaţie; popularitate. 2) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă); reputaţie. 3) rar Veste surprinzătoare; ştire falsă; zvon. [G.-D. faimei] /<lat. famaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFÁIMĂ s.f. Renume, reputaţie. ♦ Veste, răsunet. [< lat. fama, după defăima].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNfáimă s.f. – Reputaţie, renume, celebritate. – var. (înv.) famă. lat. fama, dar der. directă pare incertă; este mai curînd cuvînt neol., format din latină pe baza modelului lui defăima (Candrea, rom., XXXI, 308; Tiktin; Puşcariu 495; DAR; REW 3246). sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru).Trimis de blaurb, 30.08.2007. Sursa: DERFÁIMĂ s. f. renume, reputaţie. (< lat. fama)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.