refugiu

refugiu
REFÚGIU, refugii, s.n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de scăpare, de adăpostire în faţa unei primejdii sau a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată şi amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulaţie cu trafic intens sau în mijlocul unei pieţe, pentru a uşura reglementarea circulaţiei, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REFÚGIU s. 1. refugiere. (refugiul lui în pădure.) 2. fugă, pribegie, refugiere, (înv.) băjenărie, băjenărit, băjenie, băjenire, băjenit. (refugiul populaţiei din calea năvălito-rilor.) 3. adăpost, azil, scăpare, (înv.) năzuinţă, (fig.) liman. (A fugit şi şi-a căutat un refugiu.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

REFÚGIU s. v. alinare, consolare, îmbăr-bătare, încurajare, mângâiere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

refúgiu s. n. [-giu pron. -giu], art. refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (sil. -gi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REFÚGI//U refugiui n. 1) Loc unde se refugiază o persoană; azil. 2) Perioadă de timp petrecută ca refugiat. 3) Loc amenajat special pentru a uşura traversarea străzii de către pietoni sau urcarea în vehiculele de transport în comun. /<fr. réfuge, lat. refugium
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REFÚGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut într-un loc ca refugiat. 2. Loc de scăpare, de adăpost împotriva unei primejdii, a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ (fig.) Consolare, mângâiere. 3. Loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetăţeni de circulaţia maşinilor, pentru a uşura urcarea în tramvaie etc. [pron. -giu. / < lat. refugium, cf. fr. refuge].
Trimis de LauraGellner, 15.03.2007. Sursa: DN

REFÚGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de scăpare, de adăpost în faţa unei primejdii; azil. ♢ (fig.) consolare, mângâiere. ♢ loc izolat, liniştit, în care se retrage cineva. ♢ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetăţeni de circulaţia maşinilor. 4. construcţie pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpinişti în cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge, lat. refugium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • refúgiu — s. n. [ giu pron. gìu], art. refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (sil. gi i ) …   Romanian orthography

  • azil — AZÍL, aziluri, s.n. 1. Loc unde cineva găseşţe ocrotire, adăpost, refugiu. ♢ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei ţări, de care se bucură în virtutea legii un refugiat politic. 2. Instituţie de asistenţă socială pentru… …   Dicționar Român

  • catacombă — CATACÓMBĂ, catacombe, s.f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creştini drept refugiu, loc de cult şi de înmormântare; p. gener. orice subterană în formă de coridor lung şi îngust. – Din fr. catacombe, it. catacomba …   Dicționar Român

  • liman — LIMÁN, limanuri, s.n. 1. Ţărm, mal; (înv.) port. ♢ expr. A ieşi la liman = a scăpa dintr o primejdie; a ajunge la o situaţie mai bună. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scăpa (pe cineva) dintr o situaţie grea; a salva. A… …   Dicționar Român

  • aciua — ACIUÁ, aciuez, vb. I. refl. A şi găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăşi, a se oploşi, a se aciola, a se agesti. ♦ tranz. (Rar) A da adăpost. [pr.: ciu a. – var.: aciuiá vb. I, aciuí… …   Dicționar Român

  • adăpost — ADĂPÓST, adăposturi, s.n. Loc ferit; construcţie făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adăposteşte cineva. ♢ Adăpost (antiaerian) = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire.… …   Dicționar Român

  • refugiere — REFUGIÉRE, refugieri, s.f. Acţiunea de a se refugia; refugiu (1). [pr.: gi e ] – v. refugia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REFUGIÉRE s. v. refugiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  refugiére s. f. (sil …   Dicționar Român

  • retragere — RETRÁGERE, retrageri, s.f. Acţiunea de a (se) retrage şi rezultatul ei. ♢ Retragere cu torţe = paradă sau manifestaţie făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acţiune de luptă constând în cedarea unei fâşii de teren pentru a scoate trupele… …   Dicționar Român

  • citadelă — CITADÉLĂ, citadele, s.f. (Adesea fig.) 1. Mică fortăreaţă situată în incinta unei cetăţi, a unui oraş, care servea ca rezistenţă şi ca ultim refugiu al celor asediaţi. ♦ p. gener. Oraş (întărit). 2. Fortăreaţă, castel, cetate ridicată în afara… …   Dicționar Român

  • colţ — COLŢ, (I, II 4) colţuri, s.n. (II, III) colţi, s.m. I. s.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colţul gurii = fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”