Dicționar Român. 2013.
refec — REFÉC, refecuri, s.n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăţi de material textil, ale căror margini se îndoaie şi se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ♢ expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un… … Dicționar Român
refeca — REFECÁ, reféc, vb. I. tranz. 1. A coase un refec. 2. A detaşa cu ferăstrăul marginile teşite ale scândurilor brute, pentru a obţine scânduri paralelipipedice. – cf. lat. r e f r i c a r e . Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
tiv — TIV, tivuri, s.n. Margine a unui obiect de stofă, de pânză etc., îndoită şi fixată printr o cusătură pentru a împiedica destrămarea ţesăturii. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TIV s. 1. tivitură, (pop.) refec, (înv. şi… … Dicționar Român
tivitură — TIVITÚRĂ, tivituri, s.f. Tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv. ♦ Fâşie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei ţesături (de altă culoare); chenar. – Tivi + suf. tură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TIVITÚRĂ s. 1.… … Dicționar Român
