- refeca
- REFECÁ, reféc, vb. I. tranz. 1. A coase un refec. 2. A detaşa cu ferăstrăul marginile teşite ale scândurilor brute, pentru a obţine scânduri paralelipipedice. – cf. lat. r e f r i c a r e .Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98REFECÁ vb. v. tivi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerefecá vb., ind. prez. 1 sg. reféc, 3 sg. şi pl. refécăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REFECÁ reféc tranz. (obiecte confec-ţionate din materiale textile) A înzestra cu un refec; a tivi. /cf. lat. reficareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrefecá (reféc, át), vb. – A coase cu refec, a tivi. – Mr. arufec(are). Origine necunoscută. Der. din sl. (Cihac, II, 311) este cît se poate de improbabilă (Byhan 329). Din lat. refrĭcāre (Puşcariu 1426; REW 7159) sau *orĭfĭcāre ‹ orĭfĭcium, cf. port. refegar (Candrea, GS, III, 426; Candrea; REW 7159N), sau din lat. *refĭccāre "a întări", cf. it. ficcare (Tiktin) nu sînt convingătoare. – Der. refec, s.n. (cusătură de îmbinare, tiv; ceartă, dojană); refecătură, s.f. (însăilare, tiv).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.