tivi

TIVÍ, tivesc, vb. IV. tranz. A face, a coase un tiv. ♦ fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a ştipui. (A tivi o rochie.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



TIVÍ vb. v. chenărui, împrejmui, încadra, înconjura, mărgini, muchia, olări, teşi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tiví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tiveáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TIV//͹ tiviésc tranz. 1) (obiecte confecţionate din textile) A înzestra cu un tiv; a refeca. 2) fig. A împodobi pe la margini cu un chenar. /Din tiv

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tiví (-vésc, -ít), vb. – 1. A fugi, a începe să alerge. – 2. A coase marginea, a face tiv. – 3. (arg.) A se împreuna. Probabil de la tiva "iute, repede", cf. tava. Evoluţia semantică nu este clară, dar cf. sp. corrido "urmat, continuat". Explicaţia pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficientă. – Der. tiv, s.n. (îndoitură, margine), deverbal; tivel, s.n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveală (var. tivitură), s.f. (îndoitură; margine, chenar, tiv).

Trimis de blaurb, 20.03.2009. Sursa: DER