- refec
- REFÉC, refecuri, s.n. Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăţi de material textil, ale căror margini se îndoaie şi se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame; refecătură. ♢ expr. A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală. – cf. r e f e c a.Trimis de IoanSoleriu, 15.07.2004. Sursa: DEX '98REFÉC s. (reg.) refecătură. (refec la o haină.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeREFÉC s. v. tiv, tivitură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereféc s. n., pl. refécuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREFÉC refecuri n. Cusătură prin care se îmbină două bucăţi de ţesătură, îndoind marginile ca să nu se destrame. ♢ A lua pe cineva la refec a certa rău pe cineva; a lua la trei parale. /cf. a refecaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.