rectifica

RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (tehn.) A prelucra mecanic prin aşchiere o suprafaţă metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.

Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98



RECTIFICÁ vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a rectifica dicţiunea.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



rectificá vb., ind. prez. 1 sg. rectífic, 3 sg. şi pl. rectífică

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A RECTIFICÁ rectífic tranz. 1) (texte, enunţuri, calcule etc.) A transforma din greşit în corect; a corecta. 2) A aduce în conformitate cu destinaţia; a face să corespundă uzului. rectifica traseul unei rute. 3) chim. (ames-tecuri lichide) A supune unei operaţii de separare a componenţilor volatili prin distilare. 4) tehn. (suprafeţe metalice) A prelucra prin aşchiere cu ajutorul unui abraziv. /<fr. rectifier, lat. rectificare

Trimis de siveco, 28.09.2006. Sursa: NODEX



RECTIFICÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafaţa unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectífic, 3,6 -că. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus – drept, facere – a face].

Trimis de LauraGellner, 09.03.2007. Sursa: DN



RECTIFICÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a corecta. 2. a netezi suprafaţa unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curbă. (< fr. rectifier, lat. rectificare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN