rectificator

rectificator
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. s.m. şi f. Muncitor calificat care lucrează la maşina de rectificat. 3. s.n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenaţi de vaporii de amoniac, folosit în instalaţiile frigorifice cu absorbţie. – Din fr. rectificateur.
Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX '98

rectificatór adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatóri; f. sg. şi pl. rectificatoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

rectificatór (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RECTIFICAT//ÓR1 rectificatoroáre (rectificatoróri, rectificatoroáre) 1) Care rectifică. 2) Care conţine o rectificare. /a rectifica + suf. rectificatortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RECTIFICAT//ÓR2 rectificatoroáre (rectificatoróri, rectificatoroáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de rectificare. /a rectifica + suf. rectificatortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RECTIFICATÓR, -OÁRE adj. Care rectifică; rectificativ. // s.m. şi f. Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [cf. fr. rectificateur].
Trimis de LauraGellner, 10.03.2007. Sursa: DN

RECTIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenaţi vaporii de amoniac, în instalaţiile frigorifice. (< fr. rectificateur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Rectificator — Rec ti*fi*ca tor (r?k t?*f?*k? t?r), n. (Chem.) That which rectifies or refines; esp., a part of a distilling apparatus in which the more volatile portions are separated from the less volatile by the process of evaporation and condensation; a… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • rectificator — rec·ti·fi·ca·tor …   English syllables

  • rectificator — ˈrektəfəˌkād.ə(r) noun ( s) Etymology: Late Latin rectificatus + English or : rectifier …   Useful english dictionary

  • Rectifier — Rec ti*fi er (r?k t?*f? ?r), n. 1. One who, or that which, rectifies. [1913 Webster] 2. Specifically: (a) (Naut.) An instrument used for determining and rectifying the variations of the compass on board ship. (b) (Chem.) A rectificator. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • РЕКТИФИКАТОР — РЕКТИФИКАТОР, ректификатора, муж. (лат. rectificator очиститель) (тех.). Аппарат ля ректификации чего нибудь. Толковый словарь Ушакова. Д.Н. Ушаков. 1935 1940 …   Толковый словарь Ушакова

  • РЕКТИФИКАТОР — (лат.). Особый снаряд для усиления крепости и очистки перегоняемой водки. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. ректификатор ректификатора, м. [латин. rectificator – очиститель] (тех.). Аппарат для… …   Словарь иностранных слов русского языка

  • Rectification — (v. lat.), 1) Berichtigung, Gehörigmachen; 2) Berichtigung eines Urtheils, einer Meinung, Hebung des falschen Scheins; 3) wiederholte Destillation einer schon destillirten Flüssigkeit, um sie noch reiner zu erhalten. Dazu dient der Rectificator… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Branntweinbrennen — Branntweinbrennen, das kunstgemäße Verfahren, Branntwein (s.d.) zu gewinnen. Das B. ist einer der wichtigsten Zweige der landwirthschaftlichen Gewerbe, dessen Zweck vornehmlich dahin geht, die natürlichen Erzeugnisse der Landwirthschaft, bes. die …   Pierer's Universal-Lexikon

  • rectificativ — rectificatív adj. m., pl. rectificatívi; f. sg. rectificatívă, pl. rectificatíve Trimis de siveco, 12.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  RECTIFICATÍV, Ă adj. (Rar) Rectificator. [cf …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”