recompoziţie — RECOMPOZÍŢIE, recompoziţii, s.f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. – Din fr. recomposition. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 RECOMPOZÍŢIE s. v. recompunere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime recompozíţie s.… … Dicționar Român
sinteză — SINTÉZĂ, sinteze, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot.… … Dicționar Român
reconstituire — RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s.f. Acţiunea de a reconstitui şi rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obţinute. 3. (jur.) Restabilire a… … Dicționar Român
cubism — CUBÍSM s.n. Mişcare artistică apărută la începutul sec. XX, care prezintă obiectele din realitate descompuse în cele mai simple figuri geometrice, fără a ţine seamă de asemănarea exterioară cu obiectele reprezentate. – Din fr. cubisme. Trimis de… … Dicționar Român
reconstituţie — RECONSTITÚŢIE s. v. întregire, recompunere, reconstituire, refacere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
