- reconstituire
- RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s.f. Acţiunea de a reconstitui şi rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obţinute. 3. (jur.) Restabilire a împrejurărilor în care s-a comis o infracţiune. 4. (Ling,) Reconstrucţie. – v. reconstitui.Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX '98RECONSTITUÍRE s. 1. întregire, recompunere, refacere, (rar) reconstituţie. (reconstituire părţilor unui animal fosil.) 2. v. reconstrucţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereconstituíre s. f. constituireTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECONSTITUÍRE s.f. Acţiunea de a reconstitui şi rezultatul ei; restabilire; reconstrucţie. ♦ (lingv.) Stabilire cu ajutorul comparaţiei a formei unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi sau a formei unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondenţă fonetică; reconstrucţie, reconstruire. [< reconstitui].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRECONSTITUÍRE s. f. 1. acţiunea de a reconstitui; restabilire. 2. (lingv.) reconstrucţie. 3. (biol.) reasamblare a celulelor diferenţiate şi izolate pentru a forma un nou individ. 4. problemă de perspicacitate constând în a reface un careu de cuvinte, un proverb, o figură geometrică prin alăturarea de diverse fragmente; puzzle. (< reconstitui)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.