- rebeliune
- REBELIÚNE, rebeliuni, s.f. Act de violenţă sau de ameninţare gravă săvârşit faţă de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuţiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98REBELIÚNE s. răscoală, răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, revoltă, (livr.) sediţiune, (înv. şi pop.) rebelie, (pop. şi fam.) tevatură, (pop.) revoluţie, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoş, rocoşeală, rocoşenie, rocoşire, rocoşit, rocoşitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tul-burare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerebeliúne s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREBELIÚN//E rebeliunei f. Acţiune violentă împotriva unei nedreptăţi; răzvrătire; revoltă; răscoală. [Sil. -li-u-] /<fr. rébellion, germ. RebellionTrimis de siveco, 06.01.2009. Sursa: NODEXREBELIÚNE s.f. Răzvrătire, revoltă. [pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione].Trimis de LauraGellner, 06.03.2007. Sursa: DNREBELIÚNE s. f. răzvrătire prin acte de violenţă şi de ameninţare cu forţa faţă de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.