- rebel
- REBÉL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ fig. (Despre păr) Care nu se aşază, nu stă pieptănat. ♦ fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebelle.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98REBÉL adj., s. 1. adj., s. v. răsculat. 2. adj. v. chinuitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerebél adj. m., s. m., pl. rebéli; f. sg. rebélă, pl. rebéleTrimis de siveco, 13.02.2009. Sursa: Dicţionar ortograficREBÉL rebelă (rebeli, rebele) 1) şi substantival (despre persoane) Care participă sau instigă la o rebeliune; răzvrătit; revoltat. 2) Care manifestă nesupunere; în stare de revoltă. 3) (despre boli) Care se vindecă greu. Are o tuse rebelă. /<fr. rebelle, lat. rebellis, germ. RebelleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREBÉL, -Ă adj., s.m. şi f. Participant la o rebeliune; (cel) care aţâţă la revoltă. ♦ Nesupus, recalcitrant. // adj. 1. (fig.; despre o boală) Care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (Despre păr) Care nu stă pieptănat. [< fr. rebelle].Trimis de LauraGellner, 06.03.2007. Sursa: DNREBÉL, -Ă I. adj., s. m. f. participant la o rebeliune. ♢ nesupus, recalcitrant. II. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.