Dicționar Român. 2013.
rapel — RAPÉL, rapeluri, s.n. 1. Readucere a unei piese sau a unui sistem tehnic în poziţia iniţială, sub acţiunea greutăţii proprii ori a unor forţe elastice. 2. (med.) Revaccinare a unei persoane vaccinate în trecut, cu o cantitate mai mică de vaccin,… … Dicționar Român
apocatastază — APOCATASTÁZĂ s.f. (Rar) Readucere la un stadiu anterior. ♦ (La stoici şi la unii mistici) Reconstituirea unor situaţii iniţiale de provenienţă divină în univers. [cf. fr. apocatastase]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN APOCATASTÁZĂ … Dicționar Român
rejecţie — rejécţie s. f., pl. rejécţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic REJÉCŢIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conţinutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection].… … Dicționar Român
ranfluare — RANFLUÁRE, ranfluări, s.f. Operaţie de readucere la suprafaţă şi de punere în stare de plutire a unei nave scufundate. [pr.: flu a ] – După fr. renflouer. Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX 98 ranfluáre s. f. (sil. flu a ), g. d.… … Dicționar Român
readucător — READUCĂTÓR, readucătoare, s.n. Dispozitiv de restabilire totală sau parţială a condiţiilor iniţiale de funcţionare ale unui sistem tehnic sau de readucere a unei mărimi la o valoare cuprinsă în intervalul de reglare pentru a se obţine… … Dicționar Român
reducere — REDÚCERE, reduceri, s.f. 1. Acţiunea de a reduce şi rezultalul ei. ♦ Micşorare, scădere, diminuare. 2. (med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducţie. 3. Operaţie logică care constă în probarea… … Dicționar Român
restituţie — RESTITÚŢIE, restituţii, s.f. Restituire. ♦ spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparţinând acestuia din urmă, pe care primul stat şi le a însuşit şi le a transportat fără drept pe teritoriul său. –… … Dicționar Român
