Dicționar Român. 2013.
aşchioară — AŞCHIOÁRĂ, aşchioare, s.f. Aşchiuţă. [pr.: chi oa ] – Aşchie + suf. ioară. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 AŞCHIOÁRĂ s. aşchiuţă, ţepuşă, (reg.) aşchiţă. (aşchioară de lemn.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime aşchioáră s … Dicționar Român
ţepuşă — ŢEPÚŞĂ, ţepuşe, s.f. 1. Par ascuţit, ţeapă; p. restr. vârf ascuţit al unui par. 2. Aşchiuţă. ♦ Ghimpe, spin. – Ţeapă + suf. uşă. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ŢEPÚŞĂ s. 1. v. ţeapă. 2. (bot.) ghimpe, mărăcine, spin, ţeapă, (reg.) … Dicționar Român
aşchiţă — AŞCHÍŢĂ s. v. aşchioară, aşchiuţă, ţepuşă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
chioştiţă — chioştíţă, chioştíţe, s.f. (reg., înv.) aşchiuţă, ţăndărică. Trimis de blaurb, 06.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
strujeluţă — strujelúţă, strujelúţe, s.f. (reg.) bucăţică, feliuţă; aşchiuţă; scrijeluţă. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ţeapă — ŢEÁPĂ, ţepi, s.f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase… … Dicționar Român
ţepoc — ţepóc, ţepóci, ţepoáce, s.m. şi n. (reg.) 1. (s.m.) băţ ascuţit de făcut garduri; ţepuc; drug de scară, în care sunt fixaţi fusceii; fuscel la scară. 2. (s.m.) aşchiuţă sub unghie. 3. (s.n.) ţeapă la cereale. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
ţăndărică — ŢĂNDĂRÍCĂ, ţăndărele, s.f. Diminutiv al lui ţandără; aşchiuţă, surcică. ♦ fig. (şi s.m.) Om mic de statură; copil. [var.: (reg.) ţăndurícă s.f.] – Ţandără + suf. ică. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ţăndărícă s … Dicționar Român
