- ţepoc
- ţepóc, ţepóci, ţepoáce, s.m. şi n. (reg.) 1. (s.m.) băţ ascuţit de făcut garduri; ţepuc; drug de scară, în care sunt fixaţi fusceii; fuscel la scară. 2. (s.m.) aşchiuţă sub unghie. 3. (s.n.) ţeapă la cereale.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.