- pătuiac
- PĂTUIÁC, pătuiace, s.n. Podea improvizată din scânduri, crengi etc., aşezată pe furci sau în copaci, pe care se clădeşte o claie de nutreţ (pentru a o feri de vite, de umezeală etc.); pătul1 (5). [var.: (reg.) pătuiág s.n.] – Pătui (reg. "pătuţ" < pat1 + suf. -ui) + suf. -ac.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PĂTUIÁC s. pătul. (pătuiac pentru clădit claia de nutreţ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePĂTUIÁC s. v. pătul, porumbar, porumbărie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepătuiác s. n., pl. pătuiáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂTUIÁ//C pătuiacce n. Pat improvizat la înălţime (din scânduri, crengi, frunze etc.) pe care se păstrează nutreţul pentru vite. /Din pătuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpătuiác, pătuiáce, s.n. (reg.) 1. foişor, post de observaţie. 2. (pop.) postament de scânduri, de pari, de crengi pe nişte furci sau în copaci pe care se clădeşte o claie de nutreţ. 3. coteţ construit pe pari sau într-un copac pentru păsări de curte; poiată, cotineaţă. 4. coteţ pentru porumbei aşezat pe unul sau mai mulţi pari. 5. adăpost format dintr-un acoperiş susţinut pe pari (la câmp, la vie, la stână). 6. (pop.) culcuş improvizat din frunze, din paie, din fân pentru dormit; pat rudimentar.Trimis de blaurb, 06.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.