- pătucel
- PĂTUCÉL s. v. pătuc, pătuţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
pat — PAT1, paturi, s.n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu aşternutul respectiv; aşternut, culcuş: crivat. ♢ expr. A face patul = a) a pune aşternutul pe pat pentru… … Dicționar Român
pătuc — PĂTÚC, pătucuri, s.n. Pătuţ. – Pat1 + suf. uc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂTÚC s. pătuţ, (rar) pătişor, pătuleţ, (pop.) pătucean, (înv. şi reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătie, pătui, (înv.) păticean. (Un pătuc de copil.) … Dicționar Român
pătuţ — PĂTÚŢ, pătuţuri, s.n. Diminutiv al lui pat1; spec. pat1 de copil; pătişor, pătuc, pătucean. – Pat1 + suf. uţ. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂTÚŢ s. pătuc, (rar) pătişor, pătuleţ, (pop.) pătucean, (înv. şi reg.) pătucel, (reg … Dicționar Român
pătţean — pătţeán s.n. (înv.) pătuţ, pătuc, pătucean, pătucel, pătui. Trimis de blaurb, 06.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român