Dicționar Român. 2013.
pătuţ — PĂTÚŢ, pătuţuri, s.n. Diminutiv al lui pat1; spec. pat1 de copil; pătişor, pătuc, pătucean. – Pat1 + suf. uţ. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂTÚŢ s. pătuc, (rar) pătişor, pătuleţ, (pop.) pătucean, (înv. şi reg.) pătucel, (reg … Dicționar Român
pătcean — PĂTCEÁN s.n. v. pătucean. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
păticean — PĂTICEÁN s. v. pătuc, pătuţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime păticeán, păticéne, s.n. (înv.) pătuţ, pătuc, pătucean. Trimis de blaurb, 05.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pătuc — PĂTÚC, pătucuri, s.n. Pătuţ. – Pat1 + suf. uc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂTÚC s. pătuţ, (rar) pătişor, pătuleţ, (pop.) pătucean, (înv. şi reg.) pătucel, (reg.) păteac, pătie, pătui, (înv.) păticean. (Un pătuc de copil.) … Dicționar Român
pătţean — pătţeán s.n. (înv.) pătuţ, pătuc, pătucean, pătucel, pătui. Trimis de blaurb, 06.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
