- pălărie
- PĂLĂRÍE, pălării, s.f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri). ♢ expr. (fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înţepătoare, a da cuiva o veste neaşteptată şi neplăcută. 2. p. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte seminţele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (bot.) pălăria-şarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roşie cu pete albe (Amanita muscaria): pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roşii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – et. nec.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PĂLĂRÍE s. v. abajur.Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Sinonimepălăríe s. f., art. pălăría, g.-d. art. pălăríei; pl. pălăríi, art. pălăríileTrimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficPĂLĂRÍ//E pălăriei f. 1) Acoperământ pentru cap, format dintr-o calotă cu boruri. pălărie de paie. ♢ A pocni (sau a plesni) (pe cineva) drept în pălărie a-i atinge punctul vulnerabil. 2) Parte componentă a unor obiecte sau a unor plante care are forma unui astfel de acoperământ (aflat pe un suport). pălăriea ciupercii. ♢ pălăriea-şarpelui ciupercă foarte otrăvitoare, având partea superioară roşie cu pete albe; muscariţă. pălărie de fier porţiune oxidată, aflată la suprafaţa unui zăcământ de metal. [G.-D. pălăriei] /Orig. nec.Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: NODEXpălăríe (pălăríi), s.f. – Obiect de îmbrăcăminte cu boruri folosit pentru acoperirea capului. Probabil din it. cappelleria (p. Panaitescu, BL, XIII, 155). Celelalte explicaţii sînt nesatisfăcătoare: din rom. păr (Tiktin); din gr. φαλαρίον (Diculescu, Elemente, 470); din lat. pariolum › it. paiuolo "ceaun" (Scriban). – Der. pălărier, s.m. (persoană care confecţionează, repară sau vinde pălării); pălărierie, s.fr. (atelier de pălării). Din rom. provine bg. palarija (Capidan, Raporturile, 223; Bernard 34).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.