- păienjenit
- PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniţi, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniş. 2. fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; înceţoşat, tulbure. [pr.: pă-ien. – var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – v. păienjeni.Trimis de valeriu, 07.11.2008. Sursa: DEX '98PĂIENJENÍT adj. împăienjenit, înceţoşat, înnegu-rat, tulbure. (Ochii îi erau păienjenitţi; privire păienjenit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.