gornic — GÓRNIC, gornici, s.m. (reg.) 1. Pădurar, pândar. 2. (entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĩnikŭ (< gora munte, pădure ). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÓRNIC s. v. croitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
şumar — ŞUMÁR, şumari, s.m. (reg.) Pădurar. – Din scr. šumar. Trimis de LauraGellner, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 ŞUMÁR s. v. pădurar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şumár s. m., pl. şumári … Dicționar Român
canton — CANTÓN, cantoane, s.n. 1. Clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicaţie, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea şi întreţinerea acesteia şi care serveşte şi ca locuinţă pentru cantonier. 2. Cea mai mică unitate în… … Dicționar Român
Moldavian subdialect of Romanian — The Moldavian subdialect (subdialectul / graiul moldovean / moldovenesc) is one of the several subdialects of the Romanian language (specifically, of the Daco Romanian dialect). It is spoken across the approximate area of the historical region of … Wikipedia
berejnic — BERÉJNIC s. v. pădurar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
chehaia — CHEHAIÁ, chehaiele, s.f. 1. (reg.) Şef al pădurarilor. 2. (înv.) Slujbaş vamal; şef de poştă. 3. (înv.) Intendent al vizirului sau al unui paşă turc, însărcinat cu inspecţia curţii acestora. 4. (înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă… … Dicționar Român
codrean — CODREÁN, Ă, codreni, e, adj., s.m. şi f. (Rar) 1. adj. Care aparţine codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S.m şi f. Pădurean. – Codru + suf. ean. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 CODREÁN s. v. pădurar, păd … Dicționar Român
merea — mereá, meréle, s.f. (reg.) 1. câmpie, pajişte. 2. teren arabil delimitat. Trimis de blaurb, 07.07.2006. Sursa: DAR meréa (meréle), s.f. – (Dobr.) Pajişte, imaş. tc. mera (Scriban). – Der. meregiu, s.m. (Dobr., pădurar), din tc. meraci. cf … Dicționar Român
plăieş — PLĂIÉŞ, plăieşi, s.m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniţă însărcinat cu paza frontierei ţării în părţile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [pr.: plă ieş] – Plai + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 07.10.2008. Sursa … Dicționar Român
pândar — PÂNDÁR, pândari, s.m. Persoană care păzeşte o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mit.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spaţiului aerian. – Din sl. pondarĩ. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
