- chehaia
- CHEHAIÁ, chehaiele, s.f. 1. (reg.) Şef al pădurarilor. 2. (înv.) Slujbaş vamal; şef de poştă. 3. (înv.) Intendent al vizirului sau al unui paşă turc, însărcinat cu inspecţia curţii acestora. 4. (înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. [var.: cheháie, chiháie s.f.] – Din tc. kehaya.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CHEHAIÁ s. v. capuchehaie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimechehaiá/cheháie s. f., art. chehaiáua/cheháia, g.-d. art. chehaiélei/cheháiei; pl. chehaiéle/chehăiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCHEHA//IÁ chehaiaiéle f. înv. 1) Slujbaş la vamă sau la poştă. 2) Persoană care administra curtea unui vizir sau a unui paşă. 3) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. /<turc. kehayaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcheháia (-ắi), s.m. – 1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor romîni la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. În vechea organizare militară, locţiitor, ajutor de căpitan. – 4. Pădurar. – 5. În satele turceşti, magistrat municipal, primar. – var. chihaia, chihaie. Mr. chihăe, megl. chiaia. tc. kahya, kehaya "majordom" (Şeineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja.Trimis de blaurb, 24.02.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.