păcurăresc

păcurăresc: PĂCURĂRÉSC, -EÁSCĂ, păcurăreşti, adj. (înv. şi reg.) Care aparţine păcurarului¹, privitor la păcurar¹; ciobănesc, păstoresc. – Păcuar¹ + suf. -esc.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PĂCURĂRÉSC adj. v. ciobănesc, pastoral, păstoresc.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

păcurărésc adj. m., f. păcurăreáscă; pl. m. şi f. păcurăréşti

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PĂCURĂR//ÉSC păcurăresceáscă (păcurărescéşti) înv. Care este caracteristic pentru păcurari; de păcurar. /păcurar + suf. păcurărescar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

păcurări — PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. intranz. şi tranz. (înv. şi reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paşte, păstori, păşuna. Tr … Dicționar Român
pastoral — PASTORÁL, Ă, pastorali, e, adj., s.f. 1. adj. De păstor, păstoresc; p. ext. de la ţară. câmpenesc, rustic. 2. adj. (Despre creaţii literare) Care zugrăveşte în mod idilic viaţa păstorilor, viaţa de la ţară; bucolic. 3. s.f. Operă literară cu… … Dicționar Român
păcurar — PĂCURÁR1, păcurari, s.m. (înv. şi reg.) Păstor, cioban. – Din lat. pecorarius. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PĂCURÁR2, păcurari, s.m. (reg.) Muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii. ♦ Negustor ambulant care vindea păcură (şi… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias