păcurăresc

păcurăresc
PĂCURĂRÉSC, -EÁSCĂ, păcurăreşti, adj. (înv. şi reg.) Care aparţine păcurarului1, privitor la păcurar1; ciobănesc, păstoresc. – Păcuar1 + suf. -esc.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PĂCURĂRÉSC adj. v. ciobănesc, pastoral, păstoresc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

păcurărésc adj. m., f. păcurăreáscă; pl. m. şi f. păcurăréşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PĂCURĂR//ÉSC păcurăresceáscă (păcurărescéşti) înv. Care este caracteristic pentru păcurari; de păcurar. /păcurar + suf. păcurărescar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • păcurări — PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. intranz. şi tranz. (înv. şi reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paşte, păstori, păşuna. Tr …   Dicționar Român

  • pastoral — PASTORÁL, Ă, pastorali, e, adj., s.f. 1. adj. De păstor, păstoresc; p. ext. de la ţară. câmpenesc, rustic. 2. adj. (Despre creaţii literare) Care zugrăveşte în mod idilic viaţa păstorilor, viaţa de la ţară; bucolic. 3. s.f. Operă literară cu… …   Dicționar Român

  • păcurar — PĂCURÁR1, păcurari, s.m. (înv. şi reg.) Păstor, cioban. – Din lat. pecorarius. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PĂCURÁR2, păcurari, s.m. (reg.) Muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii. ♦ Negustor ambulant care vindea păcură (şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”