- păcurar
- PĂCURÁR1, păcurari, s.m. (înv. şi reg.) Păstor, cioban. – Din lat. pecorarius.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98PĂCURÁR2, păcurari, s.m. (reg.) Muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii. ♦ Negustor ambulant care vindea păcură (şi petrol lampant) prin sate; găzar. – Păcură + suf. -ar.Trimis de RACAI, 25.01.2008. Sursa: DEX '98PĂCURÁR s. 1. (prin Mold.) dohotar. 2. găzar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePĂCURÁR s. v. cioban, ciocârlie moţată, oier, păstor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepăcurár (muncitor care extrage păcura, cioban) s. m., pl. păcuráriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂCURÁR1 păcurari m. reg. Persoană care are în grijă oile; cioban; păstor. /<lat. pecorariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPĂCURÁR2 păcurari m. 1) înv. Negustor ambulant care vindea păcură şi gaz lampant; găzar. 2) Muncitor care extrage păcură. /păcură + suf. păcurararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpăcurár1, păcurári, s.m. 1. (înv. şi reg.) cioban, păstor. 2. (reg.) văcar, bouar, porcar. 3. (reg.) ciocârlan. 4. (reg.; art.) numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans.Trimis de blaurb, 28.08.2006. Sursa: DARpăcurár (păcurári), s.m. 1. Cioban. – 2. Ciocîrlie. – Mr. picurar, picular, megl. picurar, istr. pecuror. lat. pecorarius (Densusianu, Hlr., 159; Puşcariu 1238; Candrea-Dens., 1301; REW 6326), cf. it. pecoraio, calabr. pecuraru, sicil. picuraru, gal. pegueiro, port. pegureiro. Datorită concurenţei cu păcurar "muncitor care extrage petrolul", a fost înlocuit în mare parte de cioban (Caracostea, Mitt. Wien, 106; Puşcariu, Lr., 201); se păstrează mai ales în Trans. – cf. păcuină. Der. păcurăresc, adj. (ciobănesc); păcurăreşte, adv. (ciobăneşte); păcurariţă, s.f. (păstoriţă). – Din rom. provine mag. pakular (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.