- păcatoşie
- păcatoşíe s. f., art. păcătoşía, g.-d. art. păcatoşíei; pl. păcătoşíi, art. păcătoşíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
păcatoşie
Look at other dictionaries:
păcătoşie — PĂCĂTOŞÍE, păcătoşii, s.f. Păcătoşenie. – Păcătos + suf. ie. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂCĂTOŞÍE s. v. păcătoşenie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
păcătoşenie — PĂCĂTOŞÉNIE, păcătoşenii, s.f. Faptul de a fi păcătos (1); faptă de om păcătos; stare de decădere; ticăloşie; nemernicie, păcătoşie. ♦ Mizerie. – Păcătos + suf. enie. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂCĂTOŞÉNIE s. păcătoşie, (înv.) … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
păcătuinţă — PĂCĂTUÍNŢĂ s. v. păcătoşenie, păcătoşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
