păcătoşenie

PĂCĂTOŞÉNIE, păcătoşenii, s.f. Faptul de a fi păcătos (1); faptă de om păcătos; stare de decădere; ticăloşie; nemernicie, păcătoşie. ♦ Mizerie. – Păcătos + suf. -enie.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



PĂCĂTOŞÉNIE s. păcătoşie, (înv.) păcătuinţă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



păcătoşénie s. f. (sil. -ni-e), art. păcătoşénia (sil. -ni-a), g.-d. art. păcătoşéniei; pl. păcătoşénii, art. păcătoşéniile (sil. -ni-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PĂCĂTOŞÉNI//E păcătoşeniei f. fam. 1) Caracter păcătos. 2) Lucru sau fiinţă păcătoasă. /păcătos + suf. păcătoşenieenie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX