- pârlitură
- PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s.f. 1. Pârleală (1). ♢ expr. (înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua în râs. 2. (reg.; concr.) Loc ars de foc; porţiune de pădure cu copacii arşi. – Pârli + suf. -tură.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÂRLITÚRĂ s. 1. pârleală. (Arsura superficială numită pârlitură.) 2. arsură, jarişte, (pop.) arsătură, (înv. şi reg.) pârjol, (reg.) pârjolitură, pârleală. (Locul ars în pădure se numeşte pârlitură.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePÂRLITÚRĂ s. v. foc, incendiu, pârjol.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepârlitúră s. f., g.-d. art. pârlitúrii; pl. pârlitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÂRLITÚR//Ă pârliturăi f. 1) Loc pârlit (în special, de foc). 2) reg. Porţiune de pădure cu copaci arşi. /a (se) pârli + suf. pârliturăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpârlitúră, pârlitúri, s.f. 1. (pop.) loc ars de foc; porţiune de pădure cu copaci arşi. 2. (reg.) luminiş de pădure. 3. (reg.) câmp ars de soare, pârlit, pălit; pălitură, pălişte. 4. (înv.) arşiţă, dogoare (a soarelui). 5. (reg.) ofilire, veştejire, uscare a plantelor (din cauza soarelui, a vântului, a brumei), pălitură.Trimis de blaurb, 08.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.