- pârcitură
- pârcitúră, pârcitúri, s.f. (reg.) 1. pârcire. 2. miros caracteristic al ţapilor în perioada împerecherii. 3. fiinţă, plantă rămasă nedezvoltată, pipernicită.Trimis de blaurb, 08.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
pârcitură
Look at other dictionaries:
pârci — pârci1, pấrciuri, s.n. (reg.) limbă îngustă de pământ care a rămas nearată între brazde; greş, jibiţă, clin. Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DAR pârci2, pârci, s.m. 1. (înv. şi pop.) ţap de prăsilă; berbec de prăsilă. 2. (pop.) miros… … Dicționar Român
pârcioc — pârcióc s.n. (reg.) miros caracteristic pe care îl au ţapii în perioada împerecherii; pârceală, pârcit, pârcitură, pârciţă, pârci. Trimis de blaurb, 08.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pârcire — pârcíre, pârcíri, s.f. (reg.) împreunare a oilor cu berbecii şi a caprelor cu ţapii pentru reproducere; pârcit, pârcitură. Trimis de blaurb, 08.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
