pârciui

pârciuí², pârciuiésc, vb. IV (reg.) a tunde prost (cum tunzi caprele).

Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DAR



pârciuí¹, pârciuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre ierburi uscate, necosite) a da foc, a arde. 2. a arde uşor ceva cu ajutorul flăcării; a pârli.

Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DAR