condamnat — CONDAMNÁT, Ă, condamnaţi, te, s.m. şi f. Persoană osândită printr o sentinţă judecătorească. – v. condamna. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Condamnat ≠ graţiat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CONDAMNÁT adj., s … Dicționar Român
deţinut — DEŢINÚT, Ă, deţinuţi, te, s.m. şi f. Persoană ţinută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat. – v. deţine. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEŢINÚT s., adj. (jur.) 1. s. condamnat. 2. s. v.… … Dicționar Român
ocnaş — OCNÁŞ, ocnaşi, s.m. Condamnat la muncă silnică într o ocnă; p. gener. puşcăriaş. – Ocnă + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 OCNÁŞ s. v. condamnat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ocnáş s. m … Dicționar Român
pensionar — PENSIONÁR, Ă, pensionari, e s.m. şi f. 1. Persoană care primeşte pensie. ♦ Persoană care primeşte o subvenţie, un subsidiu. 2. Persoană internată într un azil sau într un ospiciu. ♦ Persoană închisă într o închisoare; deţinut. ♦ Animal închis… … Dicționar Român
puşcă — PÚŞCĂ, puşti, s.f. 1. Armă de foc portativă şi individuală cu patul de lemn şi cu ţeava lungă. ♢ Puşcă mitralieră = puşcă la care încărcarea şi descărcarea se execută automat. Puşcă de soc = puşcoci. ♢ expr. (Adverbial) Gol puşcă = a) complet… … Dicționar Român
rob — ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s.m. şi f. 1. (În evul mediu, în ţările române) Om aflat în dependenţă totală faţă de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a l omorî. ♦ Om care munceşte din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (şi folosită… … Dicționar Român
