purgaţie

purgaţie
PURGÁŢIE, purgaţii, s.f. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; purgare. ♦ (înv.) Purgativ. – Din fr. purgation, lat. purgatio.
Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX '98

PURGÁŢIE s. v. defecare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PURGÁŢIE s. v. laxativ, purgativ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

purgáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. purgáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. purgáţiei; pl. purgáţii, art. purgáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PURGÁŢI//E purgaţiei f. Metodă de curăţare a tractului intestinal cu ajutorul unui purgativ. /<fr. purgation, lat. purgatio, purgaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PURGÁŢIE s.f. Curăţirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau al unui laxativ; purgare. [gen. -iei, var. purgaţiune s.f. / cf. fr. purgation, lat. purgatio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PURGÁŢIE s. f. purgare (I). (< fr. purgation, lat. purgatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • purgare — PURGÁRE, purgări, s.f. (Rar) Acţiunea de a se purga şi rezultatul ei. – v. purga. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PURGÁRE s. v. defecare, defecaţie, ieşire, purgaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  purgáre s. f …   Dicționar Român

  • purgativ — PURGATÍV, Ă, purgativi, e, adj., s.n. (Medicament, substanţă) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus. Trimis de oprocopiuc, 26.04.2004. Sursa: DEX 98  PURGATÍV s. (farm.) laxativ, (pop.)… …   Dicționar Român

  • catartic — catártic adj. m., pl. catartici; f. sg. catártică, pl. catártice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CATÁRTIC, Ă adj. 1. Care purifică. 2. Care provoacă purgaţie; laxativ. [< …   Dicționar Român

  • cathartic — CÁTHARTIC, Ă, cathartici, ce, adj. (lit.) Purificator. [Scris şi: catartic. – pr.: tar ] – Din fr. cathartique. Trimis de valeriu, 14.07.2006. Sursa: DEX 98  cathártic s. n., adj. m. (sil. thar ) [th …   Dicționar Român

  • cufureală — CUFUREÁLĂ s. v. defecare, defecaţie, diaree, ieşire, purgaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cufureálă s. f., g. d. art. cufurélii; pl. cufuréli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • căcare — CĂCÁRE s. v. defecare, defecaţie, ieşire, purgaţie. Trimis de siveco, 20.12.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • defecare — DEFECÁRE, defecări, s.f. Acţiunea de a defeca şi rezultatul ei. – v. defeca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEFECÁRE s. (fiziol.) defecaţie, ieşire, purgaţie, (pop.) căcare, cufureală, (înv.) purgare, (eufe mistic) scaun. Trimis de… …   Dicționar Român

  • expurgaţie — EXPURGÁŢIE, expurgaţii, s.f. Expurgare. – Din fr. expurgation. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  expurgáţie s. f. → purgaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  EXPURGÁŢIE s.f. (Rar) Expurgare. [< fr.… …   Dicționar Român

  • laxativ — LAXATÍV, Ă, laxativi, e, adj., s.n. (Substanţă, medicament) care posedă uşoare proprietăţi purgative. – Din fr. laxatif. Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX 98  LAXATÍV s. v. purgativ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • purga — PURGÁ, purghez, vb. I. refl. (Rar) A şi provoca purgaţie (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare. Trimis de oprocopiuc, 26.04.2004. Sursa: DEX 98  purgá vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”