- prânzuţ
- PRÂNZÚŢ, prânzuţuri, s.n. (pop.) Prânzişor. – Prânz + suf. -uţ.Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX '98PRÂNZÚŢ s. v. micul dejun, prânzişor.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeprânzúţ s. n., pl. prânzúţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprânzúţ, prânzúţuri, s.n. 1. (înv. şi reg.) prânzişor, prânz mic. 2. (reg.) mijlocul zilei când se ia prânzul. 3. prânzul de dimineaţă, prânzul mic.Trimis de blaurb, 20.10.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.