- prânzişor
- PRÂNZIŞÓR, prânzişoare, s.n. (înv. şi pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleţ, prânzuţ. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzişor (1). – Prânz + suf. -işor.Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX '98PRÂNZIŞÓR s. (înv. şi reg.) prânzuleţ, prânzuţ.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePRÂNZIŞÓR s. v. micul dejun.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeprânzişór s. n., pl. prânzişoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.