- prânzuleţ
- PRÂNZULÉŢ, prânzuleţe, s.n. (pop.) Prânzişor. – Prânz + suf. -uleţ.Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX '98PRÂNZULÉŢ s. v. prânzişor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprânzuléţ s. n., pl. prânzuléţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprânzuléţ, prânzuléţe, s.n. 1. (înv. şi reg.) prânz modest, dejun superficial; prânzuc, prânzişor, prânzuţ. 2. (reg.) pomană.Trimis de blaurb, 20.10.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.