- prânz
- PRÂNZ, prânzuri, s.n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ♢ (pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau ţăranii în cursul dimineţii, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau ţăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ♢ loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – lat. prandium.Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX '98PRÂNZ s. 1. dejun, (pop.) nămiază, prânzare, (Ban., Transilv., Maram. şi Mold.) gustare. (Luăm împreună prânzul?) 2. banchet, masă, ospăţ, praznic, prăznuire, (livr.) festin, (rar) ospeţie, (pop.) prânzare. (A dat un prânz în cinstea oaspeţilor.) 3. v. amiază.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRÂNZ s. v. miazăzi, micul dejun, panahidă, parastas, pomană, sud.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedupă-prânz adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprânz s. n., pl. prânzuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRÂNZ prânzuri n. 1) Masă luată la amiază. ♢ prânzul (cel) mic a) masă de dimineaţă; b) timpul când se ia această masă. 2) Mâncare consumată la amiază. 3) Timpul mesei de la amiază. ♢ Înainte de prânz perioada de timp din prima jumătate a zilei; înainte de amiază; înainte de masă. /<lat. prandiumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXprînz (prấnzuri), s.n. – 1. Masa de la mijlocul zilei. – 2. Ora 12 la miezul zilei. – Mr. prîndzu. lat. prandium (Puşcariu 1389; Candrea-Dens., 1451; REW 6730), cf. vegl. prints, it. pranzo (logud. prandzu). – Der. prînzi, (mr. prîndzu, prîndzăscu, megl. prundzos), vb. (a mînca ‹ de prînz ›), din lat. prandĕre cu schimb de conjug. (Densusianu, Hlr., 148; Puşcariu 1390; Candrea-Dens., 1452; REW 6728), cf. vegl. prendar, calabr. pranziare "a mînca bine", logud. prandere; prînzare, s.f. (masa de prînz); prînzişor, s.n. (micul dejun, masa de dimineaţă; Banat, pomana de nouă zile după moarte).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.