- prozelit
- PROZELÍT, -Ă, prozeliţi, -te, s.m. şi f. Persoană convertită de curând la o credinţă, la o doctrină etc.; adept nou (şi înflăcărat) al unei credinţe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus.Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98prozelít s. m., pl. prozelíţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROZELÍ//T prozelittă (prozelitţi, prozelitte) m. şi f. 1) rel. Persoană convertită de curând la o altă credinţă; neofit. 2) Adept nou şi înflăcărat al unei doctrine sau concepţii; neofit. /<fr. prosélyte, lat. proselytusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROZELÍT, -Ă s.m. şi f. Cel convertit de curând la o religie, la o doctrină etc.; adept nou şi înflăcărat. [< fr. prosélyte, cf. lat. proselytus, gr. proselytos].Trimis de LauraGellner, 20.02.2007. Sursa: DNPROZELÍT, -Ă s. m. f. cel convertit de curând la o credinţă, la o ideologie, doctrină etc. (< fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.