- trinitarian
- TRINITARIÁN, -Ă, trinitarieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Credincios creştin care acceptă ca dogmă de bază existenţa trinităţii. 2. adj. Care aparţine trinitarienilor (1), privitor la trinitarieni. [pr.: -ri-an] – Din engl. trinitarian.Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98TRINITARIÁN s., adj. (bis.) mathurin. (Prozelit trinitarian.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetrinitarián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. trinitariéni (sil. -ri-eni); f. sg. trinitariánă, g.-d. art. trinitariénei, pl. trinitariéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRINITARIÁN, -Ă s.m. şi f. (bis.) 1. Nume dat celor care acceptă dogma trinităţii. 2. Călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înfiinţat în sec. XII în scopul eliberării creştinilor căzuţi în captivitate la musulmani; trinitar; mathurin. // adj. Referitor la trinitarieni, care aparţine trinitarienilor. [pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. engl. trinitarien].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRINITARIÁN, -Ă s. m. f. 1. nume dat celor care acceptă dogma trinităţii. 2. călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înfiinţat în sec. XII în scopul eliberării creştinilor căzuţi în captivitate la musulmani; trinitar. (< engl. trinitarian)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.