neofit

NEOFÍT, -Ă, neofiţi, -te, s.m. şi f. Persoană care a îmbrăţişat de curând o nouă religie, abandonând credinţa veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. şi este încă neiniţiată deplin. [pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

Trimis de LauraGellner, 08.06.2004. Sursa: DEX '98



NEOFÍT s. v. debutant, începător.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



neofít s. m. (sil. ne-o-), pl. neofíţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NEOFÍ//T neofitţi m. 1) Persoană care a trecut de curând la o altă credinţă; prozelit. 2) Adept nou şi înflăcărat al unei doctrine sau con-cepţii; prozelit. [Sil. ne-o-] /<fr. néophyte

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



NEOFÍT, -Ă s.m. şi f. Persoană recent convertită la o religie; (p. ext.) proaspăt aderent la o grupare, la o societate etc. [< fr. néophyte, cf. lat. neophytus, gr. neophytos].

Trimis de LauraGellner, 24.11.2006. Sursa: DN



NEOFÍT, -Ă s. m. f. cel convertit recent la o religie; (p.ext.) cel care a aderat de curând la o doctrină, la un partid. etc.; începător. (< fr. néophyte, lat. neophytus, gr. neophytos)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN