privilegiu

privilegiu
PRIVILÉGIU, privilegii, s.n. Avantaj, scutire de obligaţii (către stat), drept sau distincţie socială care se acordă, în situaţii speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, oraşelor şi mănăstirilor; (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincţie etc. ♦ spec. (jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalţi creditori, în virtutea creanţei sale. ♦ p. gener. Drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva. [pl. şi: (înv.) privilegiuri] – Din fr. privilège, lat. privilegium.
Trimis de ana_zecheru, 12.02.2009. Sursa: DEX '98

PRIVILÉGIU s. 1. v. prerogativă. 2. drept. (S-a folosit de privilegiu pe care îl are.) 3. v. avantaj. 4. avan-taj, favoare. (Mă bucur de privilegiuul de a-l cunoaşte.) 5. v. cinste. 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (privilegiuiile tehnicii moderne.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

privilégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. privilégiul; pl. privilégii, art. privilégiile (sil. -gi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRIVILÉGI//U privilegiui n. 1) Drept particular acordat unui individ sau unei colectivităţi, pe care ceilalţi membri ai societăţii nu-l posedă; avantaj. 2) Bunăvoinţă deosebită acordată cuiva; favoare. /<fr. privilege, lat. privilegium
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRIVILÉGIU s.n. Înlesnire, drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite. ♦ (jur.) Drept de care se bucură o persoană (juridică sau fizică) de a fi preferată la plată înaintea altora. [pron. -giu, pl. -ii, -iuri. / < lat. privilegium, cf. it. privilegio, fr. privilège].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DN

PRIVILÉGIU s. n. 1. drept acordat cuiva de a se bucura de avantaje deosebite. 2. (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat la plată înaintea altora. (< fr. privilège, lat. privilegium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • privilégiu — s. n. [ giu pron. gìu], art. privilégiul; pl. privilégii, art. privilégiile (sil. gi i ) …   Romanian orthography

  • avantaj — AVANTÁJ, avantaje, s.n. 1. Folos mai mare pe care îl obţine cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva faţă de altcineva sau altceva) bazată pe o situaţie, pe o… …   Dicționar Român

  • prerogativă — PREROGATÍVĂ, prerogative, s.f. Împuternicire, privilegiu acordat în exclusivitate şefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prérogative, lat. praerogativa. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98  PREROGATÍVĂ s. privilegiu, (înv.)… …   Dicționar Român

  • hrisov — HRISÓV, hrisoave, s.n. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Act domnesc care servea ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon bulă de aur . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HRISÓV s. (înv …   Dicționar Român

  • concede — CONCÉDE, concéd, vb. III. tranz. (livr.) A îngădui, a încuviinţa; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONCÉDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimţi, încuviinţa,… …   Dicționar Român

  • indult — INDÚLT s.n. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepţionale. – Din fr. indult, lat. indultum. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  indúlt s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  INDÚLT s.n. ( …   Dicționar Român

  • privilegia — PRIVILEGIÁ, privilegiez, vb. I. tranz. A favoriza pe cineva, a acorda cuiva o favoare, un privilegiu. [pr.: gi a] – Din fr. privilégier. Trimis de ana zecheru, 09.04.2004. Sursa: DEX 98  PRIVILEGIA vb. v. părtini. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • privilegiat — PRIVILEGIÁT, Ă, privilegiaţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană, grup, clasă socială) care se bucură de un privilegiu, de o favoare, de un avantaj. [pr.: gi at] – v. privilegia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Privilegiat ≠… …   Dicționar Român

  • exempţiune — exempţiúne s. f., g. d. art. exempţiúnii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EXEMPŢIÚNE s.f. (jur.) Privilegiu care dispensează de o obligaţie, de o datorie etc. [var. exempţie s.f. / < lat. exemptio …   Dicționar Român

  • filodormă — FILODÓRMĂ, filodorme, s.f. Sumă de bani pretinsă în mod abuziv de cineva pentru obţinerea unui privilegiu, cedarea unui beneficiu etc.; filotim (2). – Din ngr. filodórima. Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98  filodórmă s. f., g. d …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”