- pripas
- PRIPÁS, pripasuri, s.n. 1. (înv. şi pop.) Pui de animal domestic. 2. (pop.; în loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rătăceşte de colo până colo, fără stăpân; p. ext. luat drept zălog, drept garanţie (până la recuperarea pagubei produse în semănături străine); b) (despre copii) părăsit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din altă parte; străin, venetic. 3. (reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. – Din sl. pripasŭ.Trimis de ana_zecheru, 09.11.2007. Sursa: DEX '98pripás s. n., pl. pripásuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIPÁS pripasuri n. pop. Pui de animal domestic. ♢ De pripas fără stăpân. /<sl. pripasuTrimis de siveco, 09.11.2007. Sursa: NODEXpripás2, pripásuri, s.n. (reg.) înlesnire, păsuire (în plata unei datorii); răgaz, odihnă, tihnă.Trimis de blaurb, 27.10.2006. Sursa: DARpripás (pripásuri), s.n. – 1. (Rar) Pui de animal. – 2. (În expresia de pripas) Fără stăpîn, rătăcitor, se spune mai ales despre animale; abandonat, părăsit. – var. Banat, Trans., pripaş. sl. pripasŭ "făt" (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 211; Conev 68). – Der. pripăşi, vb. (a adopta, a creşte un copil abandonat; refl., a se adăposti, a se oploşi; refl., a se stabili, a se fixa). cf. Pintea, Cercetări istorice,, XIII, 155.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.