principiu

principiu
PRINCÍPIU, principii, s.n. 1. Element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc. ♢ loc. adv. În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei discipline; (concr.; cu determinări) tratat care cuprinde astfel de legi şi de noţiuni. 2. Element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva; spec. element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice. ♢ (chim.) Principiu activ = substanţă existentă într-un produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs. 3. Convingere intimă, punct de vedere propriu. ♢ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme. ♢ loc. adv. Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit. [var.: (înv.) princíp, prinţíp s.n., princípie s.f.] – Din lat. principium, it. principio, fr. principe.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PRINCÍPIU s. 1. v. bază. 2. v. precept. 3. normă, precept, regulă, rânduială, (înv.) pravilă, tocmeală. (principiu de viaţă.) 4. v. criteriu. 5. v. concepţie.
Trimis de siveco, 05.05.2008. Sursa: Sinonime

petítio princípii loc. lat. [-tio pron. -ţi-o, -pii pron. -pi-i]
Trimis de siveco, 13.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

princípiu s. n. [-piu pron. -pĭu], art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (sil. -pi-i-)
Trimis de siveco, 21.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PRINCÍPI//U principiui n. 1) Teză fundamentală; idee de bază. 2) Cauză primară. 3) Punct de vedere propriu; convingere personală. ♢ Din principiu conform convingerii. În principiu în linii mari; în genere. /<lat. principium, fr. principe
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PRINCÍPIU s.n. 1. Element fundamental, idee de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentală a unei ştiinţe, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei discipline. 3. (În antichitate şi în evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componentă de bază a lumii fizice. ♦ (În concepţiile mistice) Cauză iniţială a lumii fizice şi morale. ♦ Principiu activ = substanţă care constituie esenţa unui produs vegetal sau animal. 4. Regulă sau normă de acţiune, de legislaţie etc. ♦ În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. 5. Convingere, punct de vedere. [pron. -piu, var. (pop.; înv.) princip, prinţip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio].
Trimis de LauraGellner, 21.02.2009. Sursa: DN

PRINCÍPIU s. n. 1. element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem, o normă de conduită etc. 2. lege de bază a unei ştiinţe, arte etc. 3. element primordial, cauză primară a lumii fizice. o principiu activ = substanţă care constituie esenţa unui produs vegetal sau animal. 4. regulă, normă de acţiune, de comportare, de apreciere etc. o în principiu = din punct de vedere teoretic, în general. 5. convingere, punct de vedere. (< lat. principium, it. principio, fr. principe)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • princípiu — s. n. [ piu pron. pìu], art. princípiul; pl. princípii, art. princípiile (sil. pi i ) …   Romanian orthography

  • principial — PRINCIPIÁL, Ă, principiali, e, adj. Care este conform cu un principiu, care decurge dintr un principiu; care se conduce după anumite principii (juste). ♦ (Adverbial) În principiu; în linii generale. [pr.: pi al] – Principiu + suf. al. Trimis de… …   Dicționar Român

  • demiurg — DEMIÚRG s.m. Nume dat în filosofia lui Platon, creatorului divin care a făurit lumea; creatorul universului; p. ext. principiu activ şi creator. [pr.: mi urg] – Din lat. demiurgus, fr. démiurge. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • autodeterminare — AUTODETERMINÁRE, autodeterminări, s.f. Principiu potrivit căruia o naţiune are dreptul să şi aleagă singură statutul politic şi calea de dezvoltare economică, socială şi culturală; p.ext. ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu.… …   Dicționar Român

  • criteriu — CRITÉRIU, criterii, s.n. 1. Punct de vedere, principiu, normă pe baza cărora se face o clasificare, o definire, o apreciere. 2. Probă sportivă, concurs servind de obicei la selectarea celor mai buni sportivi, dintr o anumită ramură. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • monism — MONÍSM s.n. Concepţie filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice concepţie care explică printr un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr un… …   Dicționar Român

  • precept — PRECÉPT, precepte, s.n. Formulă, principiu, învăţătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povaţă. Precepte de igienă. [pl. şi: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. Trimis… …   Dicționar Român

  • regulă — RÉGULĂ, reguli, s.f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfăşoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ♢ Regulă de trei = metodă pentru… …   Dicționar Român

  • absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… …   Dicționar Român

  • dinamoelectric — DINÁMO ELÉCTRIC, Ă, dinamo electrici, ce, adj. Care transformă energia mecanică în energic electrică, privitor la această transformare. – Din fr. dynamo électrique. Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  dinámo eléctric adj. →… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”