prevenire — v. tr. [dal lat. praevenire, der. di venire venire , col pref. prae pre ; nel sign. 3, sul modello del fr. prévenir ] (coniug. come venire ). 1. (non com.) [procedere davanti ad altri, arrivando prima alla meta: prese la scorciatoia e mi prevenne … Enciclopedia Italiana
prevenire — {{hw}}{{prevenire}}{{/hw}}v. tr. ( coniug. come venire ) 1 Precedere qlcu. giungendo prima di lui: prevenire l avversario sul traguardo. 2 Anticipare qlcu. o qlco. agendo o parlando prima di altri: volevo aiutarti ma mi hanno prevenuto;… … Enciclopedia di italiano
prevenire — pre·ve·nì·re v.tr. (io prevèngo) 1. BU precedere qcn. in un luogo: hai prevenuto gli altri ospiti di un quarto d ora Sinonimi: anticipare. 2a. CO estens., compiere un azione prima di altri: volevo ribattere ma mi ha prevenuto; prevenire un… … Dizionario italiano
prevenire — v. tr. 1. precedere □ anticipare, precorrere CONTR. seguire 2. impedire, ostacolare, evitare, bloccare, trattenere, intralciare CONTR. facilitare, agevolare, permettere 3. (una persona) preavvertire, preavvisare, avvisare, avvertire,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
prevenire — … Useful english dictionary
avertisment — AVERTISMÉNT, avertismente, s.n. 1. Înştiinţare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancţiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară şi prin care se atrage atenţia acestuia că va fi … Dicționar Român
preventivo — {{hw}}{{preventivo}}{{/hw}}A agg. Che previene o serve a prevenire: intervento preventivo | Carcere –p, anteriore alla sentenza, prima e durante il processo | Censura preventiva, esercitata sugli scritti da pubblicare, per prevenire la violazione … Enciclopedia di italiano
fitoterapie — FITOTERAPÍE s.f. 1. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire şi de combatere a bolilor, a paraziţilor şi a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. (med.) Tratament cu preparate din plante medicinale. – Din germ. Phytotherapie … Dicționar Român
igienă — IGIÉNĂ s.f. 1. Ramură a medicinii care elaborează normele de apărare a sănătăţii oamenilor şi formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenţei şi interacţiunii dintre om şi mediul înconjurător, a condiţiilor de trai, precum… … Dicționar Român
medicină — MEDICÍNĂ, (2) medicini, s.f. 1. Ştiinţă care are ca obiect păstrarea şi restabilirea sănătăţii şi care studiază în acest scop procesele fizice, chimice şi biologice ale vieţii, structurile şi funcţiile organismului, cauzele şi mecanismele de… … Dicționar Român
