pişteală — pişteálă, piştéli, s.f. (înv. şi reg.) 1. curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorâre, ţâşnire. 2. mlaştină, smârc; băltoacă. Trimis de blaurb, 26.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
piştire — piştíre, piştíri, s.f. (înv. şi reg.) curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorîre, ţâşnire, ieşire la suprafaţă; pişteală, piştit. Trimis de blaurb, 26.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
piştit — piştít s.n. (înv. şi reg.) curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorâre, ţâşnire, ieşire la suprafaţă; pişteală, piştire. Trimis de blaurb, 26.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
prelinsătură — PRELINSĂTÚRĂ s. v. prelingere, scurgere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scurgere — SCÚRGERE, scurgeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) scurge şi rezultatul ei. 2. (concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (pop.) Nume dat unor secreţii patologice ale corpului omenesc. – v. scurge. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
scursoare — SCURSOÁRE, scursori, s.f. 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr un loc. ♦ (pop.) Scurgere (3). 2. (Rar) Faptul de a se scurge; (concr.), loc de scurgere. ♦ Albie a unei ape curgătoare. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. –… … Dicționar Român
scursură — SCURSÚRĂ, scursuri, s.f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr un loc. 2. Loc pe unde îşi face drum o apă curgătoare; făgaş. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. ură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007 … Dicționar Român
