predispús — adj. m., pl. predispúşi; f. sg. predispúsã, pl. predispúse … Romanian orthography
apoplectic — APOPLÉCTIC, Ă, apoplectici, e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apoplexie. Trimis de MihaelaStan, 13.09.2007. Sursa: DLRC APOPLÉCTIC, Ă, apoplectici, ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. ♦ (Adesea… … Dicționar Român
pesimist — PESIMÍST, Ă, pesimişti, ste s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană predispusă la pesimism; adept al pesimismului filozofic. 2. adj. Care manifestă pesimism, care se bazează pe pesimism; care aderă la pesimism. – Din fr. pessimiste, germ.… … Dicționar Român
receptiv — RECEPTÍV, Ă, receptivi, e, adj. Susceptibil de a recepţiona, de a primi cu uşurinţă impresii din afară; care primeşte cu interes observaţiile care i se fac (şi ţine seama de ele). ♦ Care învaţă, care asimilează uşor. ♦ (med.) Predispus de a… … Dicționar Român
romanţios — ROMANŢIÓS, OÁSĂ, romanţioşi, oase, adj. (Adesea substantivat) Predispus la visare, la melancolie; visător, romantic (3). ♦ Care predispune la melancolie, la visare, la contemplaţie. ♦ (Despre opere literare) Care tratează teme sentimentale, care… … Dicționar Român
schizoid — SCHIZOÍD, Ă, schizoizi, de, adj., s.m. şi f. (med.) (Om) predispus la schizofrenie; (rar) schizotim. – Din fr. schizoïde. Trimis de IoanSoleriu, 27.06.2007. Sursa: DEX 98 schizoíd adj. m., pl. schizoízi; … Dicționar Român
cianotic — CIANÓTIC, Ă, cianotici, ce, adj. (Despre mucoase, piele) De culoare albastră vineţie; p.ext. (Despre oameni) predispus la cianoză; care prezintă cianoză. [pr.: ci a ] – Din fr. cyanotique. Trimis de viorelgrosu, 23.02.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
predispozant — PREDISPOZÁNT, Ă, predispozanţi, te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. – Din fr. prédisposant. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98 predispozánt adj. m., pl. predispozánţi; f. sg. predispozántă … Dicționar Român
reflexiv — REFLEXÍV, Ă, reflexivi, e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ţine locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acţiunea verbului şi care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb… … Dicționar Român
binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… … Dicționar Român
