praşcău

praşcău
PRAŞCẮU, praşcăi, s.m. (pop.) Băieţandru ştrengar şi haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – et. nec.
Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX '98

praşcău s. m., pl. praşcăi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • prăşcau — PRĂŞCÁU s. v. fulguială, fulguire, fulguit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • praştie — PRÁŞTIE, praştii, s.f. 1. Veche armă de luptă formată dintr o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra duşmanului; (azi) jucărie făcută dintr una sau două fâşii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele …   Dicționar Român

  • fulguială — FULGUIÁLĂ, fulguieli, s.f. Ninsoare cu fulgi rari; fulguire, fulguit. [pr.: gu ia ] – Fulgui + suf. eală. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FULGUIÁLĂ s. (met.) fulguire, fulguit, (Munt. şi Olt.) prăşcău. (A tras o fulguială.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”