poporime

poporime
POPORÍME s.f. 1. (înv. şi reg.) Populaţie (1). 2. (înv.) Popor (4). – Popor + suf. -ime.
Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX '98

POPORÍME s. v. gloată, locuitori, mulţime, norod, plebe, popor, populaţie, prostime, vulg.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

poporíme s. f., g.-d. art. poporímii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • popor — POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări,… …   Dicționar Român

  • populaţie — POPULÁŢIE, populaţii, s.f. 1. Totalitatea locuitorilor unei ţări, ai unei regiuni, ai unui oraş etc., poporaţie, poporime. ♦ Totalitatea indivizilor animali sau vegetali (din aceeaşi specie) răspândiţi pe un anumit teritoriu. 2. (În sintagma)… …   Dicționar Român

  • gloată — GLOÁTĂ, gloate, s.f. 1. (depr.) Mulţime (pestriţă) de oameni strânşi la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din ţărani. – Din sl. glota. Trimis de gall, 20.03.2008. Sursa: DEX 98  GLOÁTĂ s., adv.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”