pomăzui

POMĂZUÍ vb. v. mirui, unge.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pomăzuí (a învesti în funcţie, a boteza) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pomăzuiésc, imperf. 3 sg. pomăzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pomăzuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POMĂZUÍ, pomăzuiésc, vb. IV. tranz. (înv.) 1. A învesti (un domnitor) în funcţie, prin ungere cu mir; a mirui. Înalt-preasfinţitul Teoctist ... a ieşit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ştefan. SADOVEANU, F.J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuieşti băietul. CONTEMPORANUL, VII 501.

Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC



pomăzuí, pomăzuiésc, vb. IV (înv.) 1. (despre clerici, domnitori etc.) a mirui, a boteza. 2. a consfinţi, a consacra.

Trimis de blaurb, 10.10.2006. Sursa: DAR



pomăzuí (-uiésc, pomăzuít), vb. – 1. A unge. – 2. A consacra, a unge. sl. pomazati (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 88), cf. maslu. – Der. pomazanic, adj. (înv., închinat), din sl. pomazanikŭ; pomazanie, s.f. (consacrare), din sl. pomazanije; pomăzuitură, s.f. (înv., pămătuf de bumbac pentru uns).

Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER