pomăzui

pomăzui: POMĂZUÍ vb. v. mirui, unge.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pomăzuí (a învesti în funcţie, a boteza) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pomăzuiésc, imperf. 3 sg. pomăzuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pomăzuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POMĂZUÍ, pomăzuiésc, vb. IV. tranz. (înv.) 1. A învesti (un domnitor) în funcţie, prin ungere cu mir; a mirui. Înalt-preasfinţitul Teoctist ... a ieşit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ştefan. SADOVEANU, F.J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuieşti băietul. CONTEMPORANUL, VII 501.

Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC

pomăzuí, pomăzuiésc, vb. IV (înv.) 1. (despre clerici, domnitori etc.) a mirui, a boteza. 2. a consfinţi, a consacra.

Trimis de blaurb, 10.10.2006. Sursa: DAR

pomăzuí (-uiésc, pomăzuít), vb. – 1. A unge. – 2. A consacra, a unge. sl. pomazati (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 88), cf. maslu. – Der. pomazanic, adj. (înv., închinat), din sl. pomazanikŭ; pomazanie, s.f. (consacrare), din sl. pomazanije; pomăzuitură, s.f. (înv., pămătuf de bumbac pentru uns).

Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

mirui — MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. tranz. 1. A unge pe credincioşi cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinţi în funcţie un domnitor, un cleric etc., ungându i fruntea cu mir2. ♦ p. gener. (fam.) A numi într o funcţie (importantă). 3. fig. (fam.) A lovi pe… … Dicționar Român
mânji — MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ tranz. A mâzgăli. ♦ refl. fig. A şi păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias